Curtea de Justitie a Uniunii Europene

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene obiectivul de a se asigura că legislația Uniunii Europene este interpretată și aplicată la fel de către toate statele membre UE.

Membrii Curții de Justiție sunt următorii:

·         Curtea de Justiție, cu câte un judecător desemnat de către fiecare stat membru UE și 11 avocați generali;

·         Tribunalul, care cuprinde câte doi judecători din fiecare stat membru UE.

 

CJUE a fost înființată în anul 1952 și are sediul în Luxemburg.

În cazul în care indivizi, companii sau alte organizații consideră că drepturile lor au fost încălcate de către alte instituții ale Uniunii Europene, pot apela la această instituție juridică.

 

Spețe uzuale care sunt soluționate de acest organ cuprind:

·         Interpretarea legislației, în special deciziile problematice: instanțele judecătorești din fiecare stat membru trebuie să asigure aplicarea în granițele naționale a legislației adoptate în cadrul Uniunii Europene, dar există situații în care prevederile acesteia sunt interpretate diferit. Dacă există neclarități din partea curților naționale de justiție, pot cere clarificări de la CJUE.

·         Aplicarea legislației: adică acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. Această procedură poate fi demarată de către Comisia Europeană sau de către un stat membru, împotriva unei administrații naționale care a încălcat standardele europene. Dacă se constată că sesizarea este întemeiată, statul sancționat va trebui să ia măsuri pentru a remedia situația.

·         Anularea normelor europene: adică acțiunea în anulare a unui act european. Dacă se consideră că o prevedere a unui act emis de instituții sau agenții europene încalcă alte tratate ale EU sau drepturi fundamentale, o acțiune poate fi introdusă de către guvernul oricărui stat membru, de Consiliul Uniunii Europene sau de Parlamentul European. Dacă prevederea încalcă drepturile unei persoane private, și aceasta poate intenta acțiunea.

·         Garantarea răspunsului din partea UE: adică acțiunea în constatarea abținerii de a acționa. Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul UE trebuie să ia decizii la nivel european. Dacă nu acționează după ce implicarea lor a fost solicitată, nelegalitatea abținerii poate fi sesizată de către guvernele statelor membre, de către instituții și companii sau de către persoane private.

·         Sancționarea instituțiilor europene: adică acțiuni pentru compensarea daunelor cauzate. Dacă o persoană privată sau o companie consideră că a fost prejudiciată printr-un act emis de instituții europene, prin omisiuni din acte emise de acestea sau prin activitatea angajaților instituțiilor europene, poate acționa în instanță.

 

CJUE este compusă din două instanțe:

·         Curtea de Justiție: se ocupă de spețele care au cauzat daune substanțiale, care au fost intentate de instanțe judecătorești naționale și de acțiunile în anulare.

·         Tribunalul: se ocupă de acțiunile în anulare intentate de persoane private, companii sau guvernele statelor membre; așadar, se ocupă de spețe legate de legea concurenței, de activitatea în agricultură sau comerț, de mărci comerciale, de subvenții de stat etc.

 

Guvernele statelor membre desemnează judecătorii și avocații pe mandate de șase ani, care pot fi reînnoite. La rândul lor, judecătorii desemnează președintele curții, pe mandate de trei ani care pot fi reînnoite.

Așadar, în cazul în care considerați că o prevedere a unui act european vă încalcă un drept și nu se justifică prin acțiuni de forță majoră, este important să apelați la serviciile unei firme de consultanță de fonduri europene. Aceasta vă va putea ajuta să vă atingeți obiectivele și să aflați informații despre fondurile europene de care puteți dispune.